joi, 12 aprilie 2012

Cineva a murit pentru tine !! Numele Lui este Isus !!!




GOLGOTA...

2 Cor. 5:15 
„Şi El a murit pentru toţi,
pentru ca cei ce trăiesc, 

să nu mai trăiască pentru ei înşişi, 

ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei."
*****
Robiile ce vin din veacuri cu durerea,
Arunca veninul rastignirii cu toata puterea.
Iubirea-n inima Lui Isus se-nfioara,
Pentru omenire sta gata sa moara. 


Ura condamna la moarte pe cruce, Iubirea,
Un popor batjocoreste înveninat, Nemurirea.
Pacatul adamic cu ultima suflare racneste,
Plin de mânie în nemicnicia-n care icneste.

Cu ura furibunda clocoteste mânia-n Golgota,

Locul unde Neprihanitul pe o cruce e tintuit,
Strapuns de piroane. Ura instiga la furie gloata
Si-o coroana de spini ii pune sa fie umilit.


Se aude si azi zarva mare de gloate si ciocane,
Pacatul adamic dezlantuind firile umane.
Robii milenare, gemete sub grea povara,
Sfâsâind Iubirea cu a mortii gheara.

La Golgota, în imagine, vad trei cruci. 

Între doi tâlhari, e pus Cel Prea Sfânt,
Ma-nfior, vad un Om cu rani mari, adânci,
Întuneric pofund, incins pe-ntregul pâmânt.

Calaii au împartit hainele Lui între ei
Si-au tras la sorti camasa Lui, cei misei.
Ochii Lui straluceau plini de imensa iubire,
Din trupul cu rani, curgea sângele-n sfintire.

Iubea si ierta, spala pacatul cu al Lui sânge,
Trupul, pâine pentru viata, pe cruce se frânge.
Avea trupul firav, istovit de-a pacatului povara,
Pe crucea de lemn, lumina toata se-nfioara.


Sub norii negrii se-ntuneca întreaga zare,
Fiul semneaza cu a Lui sânge: IERTARE!
El Regele regilor, Imparatul Imparatilor,
Cu stoicism a ascultat ecoul ciocanelor.

Pus între nelegiuti, El, Cel fara de pacat,
Sângele-I Sfânt, spre iertare, sa curga a lasat.
Fiul Omului, Dumnezeul Isus, atârna pe lemn,
Ca jertfa pentru pacat, Miel blând si demn.

De bunavoie trupul Lui la moarte, El a dat,
Salvând omenirea de pedeapsa pentru pacat.
Pe tablita statea scrisa, spre stiinta tuturor,
Vina:„Acesta este Isus, Împaratul Iudeilor!"

Tacute umbre poarta cu ele geamatul amar,
Pe umeri gârboviti sub a pacatului prada.
Un fior al urii, strapunge iubirea la Calvar,
Satan urla frânt. Nu-i venea sa creada!


Cât de mult s-a caznit sa-l nimiceasca,
Dar Isus moare pe Tatal sa-L slaveasca.
El pe crucea de lemn, atârna Învingator
Tocmai pe cruce, El, Isus, era Biruitor.

Tatal, spre oameni a-ntors fata de la El,
Când Isus murea jertfa pentru om, ca un Miel.
A primit un dar minunat, pierduta omenire, 

Mântuirea. Omenirea a fost salvata de iubire. (Viorica Dan)
*****

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu