Tu!...Sti ce-i dragostea?

    Tu!...Sti ce-i dragostea?

Dumnezeu e dragostea… si daca ai incerca sa transpui aceasta putere in lucrurile pamantesti, sa o compari cu cel mai frumos eveniment, lucru, sau traire… toate astea sunt doar o picatura din ploaia de dragoste cu care El ne invaluie… mai mult decat razele rasaritului ce napustindu-se spre crini, ii scalda in puritate, mai mult decat vantul cald ce doreste sa alerge printre crengi, mai mult decat pamantul rece ce tanjeste dupa caldura coplesitoare a frunzelor… mai mult… mult mai mult!

“Tinta poruncii este DRAGOSTEA, care vine dintr-o inima curata”…(1Tim)

Cum dar, vei putea spune “te iubesc”, fara a stii ce este iubirea si mai ales… CINE este iubirea? Cum vei putea spune ca iubesti, dar inima ta e stropita de regrete, inabusita de durere, si e captive unei permanete singuratati? Doar atunci cand Cel ce e insusi dragostea, va transforma inima ta intr-un locas al pacii… atunci, sentimente curate vor inunda trairea ta! Atunci, IUBESTI!… cu o inima curata…

Iar in final… NADAJDUIESTE TOTUL! (1Cor13:7)

…totul!… chiar si atunci cand pentru tine intreg universul e noroit, cand ingenunchezi, cu o amara dorinta de a renunta, cand in jurul tau toate declara nesansa, esec… chiar si atunci, nadajduieste totul…

Cinsteste-ti Parintii!!

    “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.”(Deut.5:16)

Poveste de Seara:
A fost odata un batranel impovarat de ani s-a dus sa locuiasca impreuna cu fiul si cu nora lui, care aveau un baietel de 4 ani. Mainile batranului tremurau tot timpul, ochii ii erau incetosati, iar pasii i

mpleticiti.
Intreaga familie manca impreuna la masa, insa mainile nesigure ale batranului si vederea lui tot mai slabita il puneau mereu in incurcatura – boabele de mazare i se rostogoleau din lingura pe covor, cand intindea mana dupa cana cu lapte, jumatate din lapte se varsa pe fata de masa. Fiul si nora se simteau tot mai iritati de neajutorarea lui. Pana intr-o zi cand…
„Trebuie sa facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am saturat sa tot vad lapte varsat pe masa, sa tot calc pe boabe de mazare si sa tot aud cum plescaie si troscaie in farfurie!” Asa ca sotul si sotia au pus o masuta in coltul camerei, dupa usa. Acolo bunicu’ manca singur, in timp ce intreaga familie se bucura in jurul mesei. Si pentru ca bunicu’ reusise sa sparga vreo 2-3 farfurii, i-au cumparat un blid de lemn.
Uneori, cand se uitau in directia bunicului, familia putea sa vada o lacrima stinghera in ochii lui slabiti si tristi – singur, dupa usa, bunicu’ isi manca bucatica de paine muiata in lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul si nora le aveau pentru el erau de mustrare cand ii cadea furculita pe covor sau cand se mai varsa din lapte pe masa. Baietelul se uita cand la bunicu’, cand la mamica si la taticu’ lui, fara sa spuna un singur cuvant…
Apoi, intr-o seara, chiar inainte de cina, tatal a observat ca baietelul mestereste ceva pe covor.
S-a apropiat si a vazut ca incearca sa ciopleasca o bucata de lemn.
„Ce faci tu acolo?”, l-a intrebat tatal duios.
Baietelul si-a ridicat ochii mari spre taticul lui si i-a raspuns la fel de duios:
„O, am treaba, vreau sa fac un blid de lemn din care sa mananci tu si mami cand cresc eu mare…”
A zambit si s-a intors la „treaba” lui....
De data aceasta a fost randul parintilor sa ramana fara cuvinte. O liniste apasatoare s-a asternut in camera.
Si lacrimi mari si curate au inceput sa le tremure in ochi, sa li se rostogoleasca peste obrajii .Nici un cuvant, deplina tacere, dar amandoi stiau prea bine ce au de facut.
In seara aceea, sotul l-a luat pe bunic de mana si l-a condus cu grija la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma sa manance la masa impreuna cu intreaga familie – in seara aceea si in fiecare seara de-atunci inainte, pana la sfarsitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul si nici nora nu mai pareau sa fie deranjati daca se varsa din lapte pe fata de masa sau daca mai cadea cate-o furculita pe covor.

Din toate acestea am invatat:
- ca un lucru pe care il fac cuiva astazi s-ar putea sa mi se faca si mie mai tarziu de catre altcineva.
- ca voi pierde relatia cu parintii atunci cand ei nu fac parte din viata mea
- ca a trai nu este acelasi lucru cu a fi viu
- ca pot repara o greseala, daca nu sunt prea mandru s-o recunosc
- ca toti copiii invata din ceea ce fac parintii, nu din ceea ce ei spun

Am invatat ca tot mai am o multime de lucruri de invatat.