Crestinii si facebok-ul...

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol...” (Psalmul 139)

Acest psalm parafrazat pentru „facebookerişti“ sună astfel: „Doamne, Tu şi alte câteva milioane, ştiţi că stau jos şi că rar mă ridic din faţa monitorului. Ştiţi când sunt conectat sau plecat. Ştiţi că umblu pe toate paginile şi că mă culc odată cu zorile... dacă mă mai culc. Ştiţi că nu pot trăi fără să ştiţi cum trăiesc...”

„Sunt la lucru.“ „Am revenit de la lucru.“ „Sunt la masă.“ „Am plecat de la masă.“ „Sunt la toaletă.“ „Trag apa.“ „Dau cu spray.“ „Dau să ies.“ „Nu pot să ies.“ „S-a blocat uşa.“... toate acestea le scrisese pe facebook. Acum se adresează soţiei: „Alooo... strecoară pe sub uşă un cablu că mi s-a terminat bateria la iPhone şi simt că mă sufoc... de nervi!”

Aşa sunt unii, şi nu-s puţini care sunt mai transparenţi decât gelatina şi-n văzul tuturor mai ceva ca semnele de circulaţie. Oricum foc de deştept Mark Zukerberg sau Mark Munte de Zahăr tradus în limba poporului român. A ajuns să aibă un munte de bani profitând de pofta omului de-a fi băgat în seamă. Cum a ajuns un studenţache înarmat cu o tastatură să întemeieze o ţară de 500 de milioane de locatari virtuali fără pic de rană sau zgârietură şi Basarab Întemeietorul nostru cât zbucium şi sudoare şi sânge vărsat pentru ca peste sute de ani abia să putem închega o ţară de 22 milioane?... Bizară-i lumea, dragă babă Veto.

Am să închei aici din dorinţa de-a nu mă pune rău cu mai toţi prietenii. Dar să nu ne plângem peste puţini ani că nu o să mai avem intimitate nici în spatele grădinii. Să nu ne plângem când vom fi nişte insecte ce se zbat inutil în insectarul noii orânduiri mondiale. Să gândim de două ori înainte de-a ne pune şi expune copiii şi familia în văzul tuturor ciudaţilor.

Fâţâindu-ne pe „facebook“ să nu uităm de „Lifebook“, Cartea Vieţii unde se intră numai dacă avem cont la Golgota... cont ce trebuie zilnic actualizat. 

Care este titlul ultimei cărţi pe care ai citit-o?

  Ce carte ai citit ultima dată?
Cu ceva timp în urmă, eram împreună cu un grup de tineri. Nu-mi amintesc prea bine subiectul pe care-l discutam, dar la un moment dat am pus o întrebare cam „indiscretă”: „Care este titlul ultimei cărţi pe care ai citit-o?” S-a aşternut tăcerea. Acea tăcere care exprimă mai mult decât o mie de cuvinte. O tăcere în spatele căreia întrezăreşti o realitate tristă, dureroasă, îngrijorătoare…
A trecut prea mult timp de când am răsfoit o carte. Şi pe deasupra, de ce aş face-o? Nu am timp… Nu vreau… Nu mă interesează… Sunt câteva răspunsuri nerostite. Nu mai citim nici cartea de biologie sau de istorie, nu mai citim lecturi suplimentare… Doar suntem creştini. „Eu citesc doar Biblia” ar spune unii. De ce să mai pierd timpul cu altceva?

Astăzi, practica lecturilor din literatura clasică sau creştină este într-un declin serios. În anul 1993, împreună cu câţiva tineri creştini, am deschis în Hunedoara prima Bibliotecă Creştină din acest oraş. În mod gratuit, ofeream celor interesaţi literatură creştină de calitate. În primii ani, interesul a fost imens. Câteva sute de persoane împrumutau regulat cărţi, erau dornice să cunoască şi să înveţe mai mult. Cred că pentru toate acestea, cartea creştină a fost o binecuvântare. După zece ani, Biblioteca a fost închisă. Motivul este simplu de înţeles: Tot mai puţini oameni îşi fac timp pentru lectură.
Suntem înconjuraţi tot mai mult de o lume virtuală. O realitate care încearcă să ne acapareze şi să ne asimileze pe fiecare din noi. Suntem înconjuraţi de o generaţie care trăieşte „on line”. Respiră şi se hrăneşte „on line”. Trăieşte într-o lume iluzorie, într-o realitate creată de ei sau de alţii, în care totul se întâmplă la un simplu clik. Relaţiile sunt limitate la convorbirile stereotipe de pe Messenger iar prieteniile se nasc mai repede pe Facebook sau Hi5. Oricum, acolo putem poza cel mai bine în ceea ce vrem noi.
Sute de ştiri, milioane de informaţii trec zilnic prin faţa ochilor noştri. Într-o secundă, putem ajunge la celălalt capăt al Universului, fără a face nici cel mai mic efort fizic sau intelectual. Un stil de viaţă simplu, plăcut, confortabil… care încet, încet ne distruge: intelectul, caracterul, personalitatea. Întreabă un tânăr care este ultimul site accesat pe Internet, şi va şti să-ţi răspundă. Întreabă-l despre ultima carte citită, ultima biografie, studiu sau devoţional şi vei vedea ce răspuns primeşti.
Realitatea pe care am prezentat-o, cred că este reprezentativă în mare parte. Nu aş dori totuşi, să generalizez. Există şi oameni care nu se încadrează în astfel de şabloane. Oameni care ştiu să aprecieze valoarea unei pagini tipărite, care caută mereu să beneficieze de pe urma unei astfel de binecuvântări.
Afirmând toate aceste lucruri, nu vreau sub nici o formă să subestimez sau să înlocuiesc cu ceva valoarea Bibliei. Iubesc Biblia şi mă străduiesc să nu las să treacă nici măcar o zi fără să mă opresc asupra adevărurilor scrise în ea. Este Cuvântul lui Dumnezeu. Are autoritate supremă şi finală în viaţa fiecărui credincios. Dar în acelaşi timp, recunosc că Duhul Sfânt are capacitatea de a descoperi lucruri diferite unor oameni diferiţi, în locuri şi perioade diferite. Pe unii, i-a înzestrat cu darul de a aşterne în scris aceste adevăruri, pentru ca şi alţii să beneficieze de pe urma lor. Nici unul din noi nu putem pretinde că ştim sau înţelegem totul. Dar vrem să învăţăm de la alţii. Acesta este modul lui Dumnezeu de a lucra.
În timp ce se afla în temniţă, Apostolul Pavel îi adresează o rugăminte lui Timotei: „Când vei veni, adu-mi… cărţile, mai ales cele de piele.” (2 Tim.4:13) Probabil făcea referire la anumite scrieri pe care el le studiase în anii anteriori şi din care avea obiceiul uneori să citeze în predicile sale. Pavel a dorit să-şi petreacă ultimele săptămâni din viaţă, studiind cărţile lui preţioase. El a rămas până la capăt un om al studiului.

În acelaşi timp, să nu uităm cuvintele lui C. H. Spurgeon, care afirma: „Dumnezeu nu are nevoie de ştiinţa noastră. Dar cu atât mai mult nu are El trebuinţă de neştiinţa noastră.”( ”Sursa resurse crestine.ro )

În loc de concluzie, voi repeta o întrebare: „Care este titlul ultimei cărţi pe care ai citit-o?

Cineva a murit pentru tine !! Numele Lui este Isus !!!

GOLGOTA...

2 Cor. 5:15 
„Şi El a murit pentru toţi,
pentru ca cei ce trăiesc, 
să nu mai trăiască pentru ei înşişi, 
ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei."
*****
Robiile ce vin din veacuri cu durerea,
Arunca veninul rastignirii cu toata puterea.
Iubirea-n inima Lui Isus se-nfioara,
Pentru omenire sta gata sa moara. 

Ura condamna la moarte pe cruce, Iubirea,
Un popor batjocoreste înveninat, Nemurirea.
Pacatul adamic cu ultima suflare racneste,
Plin de mânie în nemicnicia-n care icneste.

Cu ura furibunda clocoteste mânia-n Golgota,
Locul unde Neprihanitul pe o cruce e tintuit,
Strapuns de piroane. Ura instiga la furie gloata
Si-o coroana de spini ii pune sa fie umilit.

Se aude si azi zarva mare de gloate si ciocane,
Pacatul adamic dezlantuind firile umane.
Robii milenare, gemete sub grea povara,
Sfâsâind Iubirea cu a mortii gheara.

La Golgota, în imagine, vad trei cruci. 
Între doi tâlhari, e pus Cel Prea Sfânt,
Ma-nfior, vad un Om cu rani mari, adânci,
Întuneric pofund, incins pe-ntregul pâmânt.

Calaii au împartit hainele Lui între ei
Si-au tras la sorti camasa Lui, cei misei.
Ochii Lui straluceau plini de imensa iubire,
Din trupul cu rani, curgea sângele-n sfintire.

Iubea si ierta, spala pacatul cu al Lui sânge,
Trupul, pâine pentru viata, pe cruce se frânge.
Avea trupul firav, istovit de-a pacatului povara,
Pe crucea de lemn, lumina toata se-nfioara.


Sub norii negrii se-ntuneca întreaga zare,
Fiul semneaza cu a Lui sânge: IERTARE!
El Regele regilor, Imparatul Imparatilor,
Cu stoicism a ascultat ecoul ciocanelor.

Pus între nelegiuti, El, Cel fara de pacat,
Sângele-I Sfânt, spre iertare, sa curga a lasat.
Fiul Omului, Dumnezeul Isus, atârna pe lemn,
Ca jertfa pentru pacat, Miel blând si demn.

De bunavoie trupul Lui la moarte, El a dat,
Salvând omenirea de pedeapsa pentru pacat.
Pe tablita statea scrisa, spre stiinta tuturor,
Vina:„Acesta este Isus, Împaratul Iudeilor!"

Tacute umbre poarta cu ele geamatul amar,
Pe umeri gârboviti sub a pacatului prada.
Un fior al urii, strapunge iubirea la Calvar,
Satan urla frânt. Nu-i venea sa creada!


Cât de mult s-a caznit sa-l nimiceasca,
Dar Isus moare pe Tatal sa-L slaveasca.
El pe crucea de lemn, atârna Învingator
Tocmai pe cruce, El, Isus, era Biruitor.

Tatal, spre oameni a-ntors fata de la El,
Când Isus murea jertfa pentru om, ca un Miel.
A primit un dar minunat, pierduta omenire, 
Mântuirea. Omenirea a fost salvata de iubire. (Viorica Dan)
*****

Parerea unor copii sinceri despre Dragoste!!!

          Ce gandesc oamenii cand spun “Te iubesc” 

        “Persoana respectiva gandeste: Da, chiar il iubesc. Dar sper ca face dus macar o data pe zi.” 

(Michelle – 9 ani)

Cum sa faci dragostea sa dureze 

“Sa-ti petreci majoritatea timpului iubind si nu mergand la lucru” (Tom – 7 ani) 

“Sa nu uiti numele sotiei tale…Asta s-ar putea sa strice dragostea.” (Roger – 8 ani)

Ce e casatoria?

Casatoria e când pastrezi fata si nu trebuie sa le-o mai dai înapoi parintilor ei.
Eric, 6 ani

Ce fac îndragostitii la prima întâlnire?

La prima întâlnire îsi spun numai minciuni unul altuia si asta îi face suficient de interesati sa se mai vada si a doua oara.
Martin, 10 ani
Nu fac decât sa manânce cotlete de porc cu cartofi prajiti si vorbesc despre dragoste.
Craig, 9 ani

Care e vârsta potrivita pentru a te casatori?

Imediat ce termin gradinita, o sa-mi caut o sotie.
Bert, 5 ani
84 de ani – pentru ca la vârsta asta nu trebuie sa mai lucrezi si ai tot timpul din lume sa-l iubesti pe celalalt
Judy, 8 ani

Când se îndragostesc oamenii?

Nimeni nu stie de ce se întâmpla, dar am auzit ca are legatura cu felul în care mirosi. De asta parfumul si deodorantul sunt asa de cumparate.

Jan, 9 ani
Când un om are pistrui si gaseste pe altcineva care are pistrui.
Andrew, 6 ani
Mi se pare ca trage cineva cu o sageata în tine, sau ceva de genul asta, dar restul nu e chiar asa de dureros.
Harlen, 8 ani

Cum e sa te îndragostesti?

E ca o avalansa si trebuie sa alergi ca sa te salvezi.
Roger, 9 ani
Daca atunci când te îndragostesti e ca atunci când înveti cum sa spui cuvinte pe litere, eu nu vreau. Îsi ia prea mult timp.
Leo, 7 ani

De ce se tin îndragostitii de mâna?

Le e teama sa nu le cada verighetele pentru ca au dat o gramada de bani pe ele.
Gavin, 8 ani

Când poti sa saruti pe cineva?

Nu ar trebui sa saruti niciodata o fata înainte de a avea suficienti bani ca sa-i cumperi un inel si un videoplayer, pentru ca o sa vrea sa vada imagini de la nunta.
Allan, 10 ani

Cum e mai bine: singur sau casatorit?

E mai bine pentru fete sa fie singure, dar nu si pentru baieti. Baietii au nevoie de cineva sa curete dupa ei.
Anita, 9 ani
Ma ia durerea de cap când ma gândesc la asta. Sunt doar un copil. Nu am nevoie de astfel de necazuri.
Will, 7 ani

Opinii sincere despre casatorie

Sunt pentru dragoste, atâta timp cât nu se întâmpla când e Simpsons la televizor.
Anita, 6 ani
Dragostea te va gasi, chiar daca încerci sa te ascunzi de ea. Eu tot încerc sa ma ascund de când aveam 5 ani, dar fetele ma gasesc orice-as face.
Bobby, 8 ani
Nu ma grabesc sa ma îndragostesc. Clasa a IV-a mi se pare suficient de grea.
Regina, 10 ani
Dragostea e o prostie, dar s-ar putea sa o încerc din când în când.
Floyd, 9 ani

Tu cat timp acorzi copiilor tai?

Cu voce timida si cu ochii plini de asteptare, micutul isi priveste tatal si il intreaba:

- Taticule, cat castigi pe ora?
Tatal, preocupat si cu un zambet sever, raspunde:
- Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Nu ma mai deranja, te rog!
Copilul insista:
- Dar, taticule, spune-mi cat castigi pe ora?!
Reactia tatalui fu la fel de severa, dar totusi, ca sa fie lasat in pace, raspunde:
- Cinci dolari.
Atunci copilul il intreaba:
- Tata, poti sa-mi dai doi dolari, te rog?
La aceasta intrebare, tatal se supara si cu multa bruschete ii spune:
- Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te in camera ta si culca-te, ca trebuia deja sa dormi! Si sa nu ma mai deranjezi… baiat profitor!…
Putin mai tarziu, stand ingandurat in fata televizorului, tatal reflecta putin la discutia cu baiatul sau. Se simte putin vinovat si realizeaza ca a fost prea dur cu el. Se gandeste ca poate cel mic are nevoie de bani sa cumpere ceva de mare interes pentru el si-si face mustrari de constiinta ca l-a repezit. Se ridica si pleaca spre camera copilului, deschide usa usor, baga capul si vede ca cel mic inca nu a adormit. Intra in camera si il intreaba cu voce scazuta:
- Dormi, fiule?
- Nu, tata…
- Uite, fiule, ai aici cei doi dolari pe care i-ai cerut…
Baiatul intinse manutele si lua banii si, luminandu-se la fata, spuse:
- Multumesc, taticule!
Si bagand manuta sub pernuta mai scose trei dolari. Si ii spuse tatalui sau:
- Taticule, acum sunt fericit… am deja cinci dolari.
- Bine, fiule. Acum, spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani? il intreba tatal curios.
Copilul raspunse, cu ochii stralucitori:
- Taticule, ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau?

Poveste emotionanta aviz parintilor ocupati si celor care, cu greu isi gasesc timp sa petreaca momente frumoase alaturi de copii lor.

Iata cateva raspunsuri ale unor parinti care au citit aceasta povestioara:

Camelia:Domneeeeeeee, e strigator la cer  nu credeam ca o sa citesc asa ceva vreo data...sunt mama a 2 copii mununati, si, am muncit timp de 11 ani, erau mici cand am inceput serviciul, dar am facut in asa fel sa nu ii lasam prea mult singuri, si am facut tura inversa mereu cu sotu, noi nu aveam concedii amandoi nicio data, de dragul copiilor am lucrat mereu tura inversa pana cand boala nemoloasa a lovit in mine, dar am facut in asa fel sa ma ocup si de copilasi sa nu simta lipsa unui parinte,astazi sunt mari, dar tot imi dedic timp lor atunci cand imi permite sanatatea, e darul cel mai de pret de la Dumnezeu si nu il putem supara.

EmaS:Copiii mei sunt mari deja.Oricum ,eu le-am oferit multa dragoste,chiar daca munceam foarte mult,ei asteptau cu multa nerabdare sa vina mama de la serviciu si sa le aduca ceva bun.Iar seara,inainte de culcare imi faceam timp ca sa le citesc povesti.Acum am un moment de ,,respiro,,pana o sa imi dea Dumnezeu nepotei,pe care doresc sa ii cresc si sa ma ingrijesc de ei cu multa dragoste,daca Dumnezeu imi va da sanatate.Daca esti organizat si stii sa iti chivernisesti bine timpul,gasesti timp pentru toate.

Luiza:Ideea era ca trebuie sa ne facem timp pentru copiii nostri.Ei pe langa nevoile materiale au nevoia de semnificatie,de tine.Sa te simta aproape,sa ii daruiesti din timpul tau sa ii demonstrezi ca el este foarte important pentru tine,ca il iubesti.

Frumusete ce nu piere niciodata!

                 

Te-ai oprit vreodată pe stradă şi ai zărit o persoană căruia să-i strălucească faţa de frumuseţe? Sau ai oprit pe cineva odată şi l-ai întrebat de ce îi este faţa radiantă? Eu nu.Şi nu am fost niciodată oprită, încă! 

Dar în China săracă şi comunistă era o fată pe nume Jia,care la vârsta de 16 ani s-a întâlnit cu Iubitul inimii ei. Ea s-a îndrăgostit atât de tare de El încât a fost alungată de acasă de familia ei şi renegată. Împreună cu o prietenă de a ei, care la fel de îndrăgostită de El şi renegată de familia ei, au mers să le vorbească oamenilor despre El. Cu două biciclete şi cu un cartof crud au mers din sat şi erau oprite pe stadă şi întrebate de ce le strălucesc feţele.Frumuseţea acestor fete nu a constat într-o bluză drăguţă sau un machiaj reuşit,ci a izvorât din frumuseţea nepieritoare a duhului lor blând care era de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.Ele nu erau preocupate cu lumea aceasta şi nu erau îndeajuns de frumoase pentru a fi modele,dar era prinţesele Cerului.Şi asta era tot ce conta pentru ele!Frumuseţea adevărată şi nepieritoare nu o vei găsi căutând să te îmbraci cu stil sau să zâmbeşti aşa încât să pari sexy.Din contră,ea va consta în omul ascuns al inimii.O frumuseţe misterioasă care îi mistuie şi pe cei din jurul ei.Care nu se laudă şi iese în evidenţă,ci care devine cu fiecare zi şi mai frumoasă.

Iar frumuseţea despre care îţi vorbesc este frumuseţea adevărată.Cea pe care ai căutat-o poate la TV,în reviste sau pe site-ul lui Giorgio Armani.Este frumuseţea pe care numai Isus ţi-o poate da.Este genul de frumuseţe care nu va cuceri lumea,dar care Îl va cuceri pe El.O frumuseţe care nu este preocupată de nimic altceva decât de a sluji altora şi de a căuta mereu să devină tot mai frumoasă.
Poate ţi s-a spus că frumuseţea adevărată şi perfectă înseamnă să ai 90-60-90.Greşit!Greşit!Nu ştiu ce lucru frumos putem găsi noi oamenii în satisfacerea zadarnică a aprobării din partea lumii că suntem frumoşi aşa cum suntem noi.Nu înţeleg cum putem fi atât de credule încât să credem cu tărie că doar ajungând la greutatea cu numărul magic vom putea fi happy.

Am văzut multe fete frumoase în ochii lumii,dar moarte pentru Dumnezeu.Am văzut puţine fete frumoase pentru El,dar multe urâte pentru lume.De ce?Pentru că ne îngrijim prea mult de trup,dar mai deloc de suflet.Nu credem că doar El şi numai El ne poate face frumoase şi perfecte,pentru slava Sa.Şi că doar o astfel de frumuseţe poate fi în stare să schimbe inimile oamenilor.Doar o astfel de frumuseţe va ieşi în evidenţă cu adevărat!Şi doar o astfel de frumuseţe va cuceri inima unui bărbat adevărat,nu al unui profitor care nu are în cap decât cuvântul magic format din trei litere.M-ai înţeles?