Colinde, dar fara Isus

2012, în USA, pe străzi,
 se cere îndepărtarea lui Hristos din Crăciun
(foto preluată de la www.christianpost.com)

O pustoaică de-a unşpea a refuzat să mai vină la cor pentru că tinerii din liceul meu cântă colinde cu Isus cu un singur "i"! "E mare păcat maică să cânţi în cor cu păgânii ăia", a sfătuit-o bunică-sa, care merge din an în Pasti la biserică. Pustoaica a crezut-o pe bătrâna care nu ştie nici măcar un colind de la cap la coadă!

O colegă care se ocupă de corul şcolii, mi-a transmis ca o alta, a luat "puţin foc" deoarece în liceu răsună numai "colinde penticostale!". Supărata, e soţie de preot. Dar repetiţii cu colindătorii n-a făcut niciodată. Şi nici în strană nu cântă...

Pastorul Vladimir Pustan povestea că în călătoria sa din Australia a participat la un concert de colinde al evanghelicilor. Al pocăiţilor. Numai că... au cantat doar instrumental! Dacă deschideau gura, cuvintele, mesajul colindului, ar fi lezat musulmanii!  "Mi-a venit să vin înnot inapoi în România"!

Invitaţi la o casă de cultură pentru colinde de Crăciun, trupa Genesa a fost oprită după a treia cântare. "Da' colinde cu Moşu' nu aveţi?", a întrebat un înalt oficial al statului. Dacă nu, nu mai cântati despre Isus, daţi-vă jos de pe scenă!". Şi fraţii, invitaţi de onoare, au fost pur şi simplu izgoniţi, trimişi acasă!

Acum doi ani am cântat cu tinerii de la biserică, în piaţă. Invitaţi de primarul Câmpinei. Cu toată opoziţia unui preot. Alături de noi au concertat o droaie de elevi. Cu profesori cu tot. Au cântat în engleză, în franceză. Îmbrăcaţi în Moş Crăciun. Apoi, au dansat manele. Lângă ieslea special amenajată, cu Pruncul Isus. Când a prezentat spectacolul, televiziunea regională a tăiat din înregistrare numai colindele noastre. Fusesem singurii care cântase despre Isus!

E paradox, dar societatea se luptă să-L scoată pe Isus din Crăciun. Din colinde. Aşa de tare o deranjează Numele ăsta. Fie el şi cu doi de "i". Felicitări de Craciun dar fără Prunc, fără iesle, fără Maria. Urări în numele norocului. Capre, zdrenţe, buhai, ţipete. Zornăială. Decibeli. Brad, în loc de cruce. Dar şi mântuire cu vâsc... 

Nimeni n-a fost mai dezonorat ca Isus. Împotriva nimănui nu s-a dus un război mai intens. Asta înseamnă că e singurul Mântuitor al lumii! Oricât ar fi de lovit, de ignorat, de obstrucţionat, Pruncul Betleemului continuă să strălucească. Pentru că doar El este Lumina.

Să colindaţi! Să cântaţi! Bine. Pentru Prunc, pentru Isus. De fapt, numai colindând pentru El, colinzi pentru tine!

Sursa: Nicolae Geanta

       „Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: “Pune-ţi te rog, mâna sub coapsa mea; şi te voi p

une să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.”… Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o.” Genesa 24

Biblia ne relatează o frumoasă poveste de dragoste dintre Isaac şi Rebeca, poveste scrisă de Însuşi Dumnezeu, cu mâna Lui si Domnului nu îi este deloc greu să mai scrie o poveste asemănătoare, pentru mine sau pentru tine, şi pentru oricine ar dori să trăiască în sfinţenie, dar astăzi tinerii nu îl mai implică pe Dumnezeu în căutarea partenerului/ei lor ci, după ce îşi găsesc „aleasa”sau “alesul” , Îl cheamă pe El să le binecuvânteze relaţia, dar sunt ei siguri că aceea ar fi ajutorul potrivit pentru ei?
De aceea mulţi tineri astăzi, după ce se căsătoresc, nu se mai înţeleg şi ajung să se îndoiască dacă a fost sau nu a fost voia lui Dumnezeu, ceea ce ei au ales…

Deşi Isaac nu petrecuse deloc timp cu Rebeca, nefiind prieteni mai înainte de căsătorie, nici n-o cunoscuse, aşa cum vor tinerii de azi să se cunoască… ca să ştie dacă sunt „potriviţi” sau nu… totuşi Scriptura spune că „Isaac a iubit-o pe Rebeca, imediat cum a văzut-o!” …

Însă astăzi unii tinerii nu mai acceptă ca povestea de dragoste a vieţii lor să fie scrisă de Dumnezeu… şi, până se căsătoresc, irosesc tot ce e mai preţios din ei, în fel de fel de relaţii de prietenie, arătând astfel că ei nu se încred în Dumnezeu… iar când ajung să se căsătorească, sunt deja loviţi, răniţi, afectaţi, zbuciumaţi de îndoieli, temeri şi gelozii… datorită cărora nu reuşesc să afle ce este cu adevărat fericirea în căsnicia lor… şi toată căutarea lor se dovedeşte a fi fost fără niciun folos…

Şi mă gândesc: dar oare ce fată nu şi-ar dori şi azi să fie iubită? …şi ce bărbat nu şi-ar dori să fie respectat de cea de lângă el? Tocmai de aceea se şi străduiesc fetele să iasă în evidenţă, se înfrumuseţează, se îmbracă în fel şi chip, dorind aprecierea celui dorit… apoi unele fetele se invidiază şi se ciorovăiesc pentru un băiat, îşi pierd timpul cu întâlniri, cu conversaţiile pe mobil şi chat, ca să-l cunoască pe acela… care le va iubi… dar oare, îl vor găsi? Ce credeţi: aşa să fi făcut Rebeca? Nicidecum, este scris că Rebeca era „neatinsă” - şi fizic şi emoţional…

Cred că este vremea să învăţăm de la Rebeca… şi să ne încredem cu totul în Dumnezeu, că El ne va pregăti tot ce avem nevoie, chiar şi un soţ sau o sotie, dacă acesta este scopul Lui pentru noi, şi El va călăuzi în aşa fel paşii noştri, încât sa ne intanlim partenerul cu care vom sta toata viata… şi-mi place să cred că fântâna este locul cel mai potrivit, locul unde visele se împlinesc, fiindcă acolo este Apa Vieţii, este chiar Domnul Isus, este lucrarea Lui unde fiecare lărgeşte Împărăţia Cerului.

   

Şi care Isaac nu ar iubi o aşa fată?… Dar ştiu sigur că dacă cel pe care-l cauţi nu va fi un Isaac: adică un om bun, răbdător, ascultător, încrezător să meargă pe mâna lui Dumnezeu în toate lucrurile, chiar şi în domeniul căsătoriei, aşteptând ca Eleazar să-i aducă aleasa, crezând că Domnul îi va aduce exact fata pe care o va putea iubi, chiar dacă tu eşti o Rebeca, acela care nu trăieşte ca şi Isaac nu te va aprecia… de aceea lasă-l pe Dumnezeu să-l /s-o aleagă în locul tău, şi nu te mai frământa, nu te mai plânge că e prea târziu pentru tine, că a trecut vremea ta, nu mai interveni în stânga şi-n dreapta, ci trăieşte pentru Dumnezeu iar El ţi-l va pregăti pe “Isaac” sau “Rebecca “ ;)

Aşadar, chiar că trăim o vreme de întuneric spiritual, dacă ne încredem în Dumnezeu putem si noi să trăim ca şi Isaac&Rebeca, căutând mai întâi Împărăţia Cerurilor iar „alesul” sau “aleasa” ne va fi pe „măsură”… fiindcă Domnul Isus nu face nepotriviri, şi de aceea: cu cât noi vom semăna mai mult cu Hristos, cu atât vom primi un soţ/sotie credincios/a şi asemănător/e Domnului Isus … astfel să ne încredem în El şi sigur Domnul nu ne va dezamăgi!

Da, Dumnezeu face toate lucrurile frumoase la vremea lor şi în felul Lui miraculos de a lucra, de aceea cat despre mine pot spune ca am predat domeniul căsătoriei în mâna lui Dumnezeu, ştiind ca El poate face totul frumos în viata mea, chiar dacă nu pricep eu cum sau ce va fi in viitor, de fapt cred că mai mult decât orice, credinţa mea Îl onorează pe Dumnezeu, de aceea mă încred în El ca ştie ce este cel mai potrivit pentru mine, aşa că în toate lucrurile si în domeniile vieţii mele m-am hotărât să merg pe mâna Lui. 

Tu!...Sti ce-i dragostea?

    Tu!...Sti ce-i dragostea?

Dumnezeu e dragostea… si daca ai incerca sa transpui aceasta putere in lucrurile pamantesti, sa o compari cu cel mai frumos eveniment, lucru, sau traire… toate astea sunt doar o picatura din ploaia de dragoste cu care El ne invaluie… mai mult decat razele rasaritului ce napustindu-se spre crini, ii scalda in puritate, mai mult decat vantul cald ce doreste sa alerge printre crengi, mai mult decat pamantul rece ce tanjeste dupa caldura coplesitoare a frunzelor… mai mult… mult mai mult!

“Tinta poruncii este DRAGOSTEA, care vine dintr-o inima curata”…(1Tim)

Cum dar, vei putea spune “te iubesc”, fara a stii ce este iubirea si mai ales… CINE este iubirea? Cum vei putea spune ca iubesti, dar inima ta e stropita de regrete, inabusita de durere, si e captive unei permanete singuratati? Doar atunci cand Cel ce e insusi dragostea, va transforma inima ta intr-un locas al pacii… atunci, sentimente curate vor inunda trairea ta! Atunci, IUBESTI!… cu o inima curata…

Iar in final… NADAJDUIESTE TOTUL! (1Cor13:7)

…totul!… chiar si atunci cand pentru tine intreg universul e noroit, cand ingenunchezi, cu o amara dorinta de a renunta, cand in jurul tau toate declara nesansa, esec… chiar si atunci, nadajduieste totul…

Cinsteste-ti Parintii!!

    “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.”(Deut.5:16)

Poveste de Seara:
A fost odata un batranel impovarat de ani s-a dus sa locuiasca impreuna cu fiul si cu nora lui, care aveau un baietel de 4 ani. Mainile batranului tremurau tot timpul, ochii ii erau incetosati, iar pasii i

mpleticiti.
Intreaga familie manca impreuna la masa, insa mainile nesigure ale batranului si vederea lui tot mai slabita il puneau mereu in incurcatura – boabele de mazare i se rostogoleau din lingura pe covor, cand intindea mana dupa cana cu lapte, jumatate din lapte se varsa pe fata de masa. Fiul si nora se simteau tot mai iritati de neajutorarea lui. Pana intr-o zi cand…
„Trebuie sa facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am saturat sa tot vad lapte varsat pe masa, sa tot calc pe boabe de mazare si sa tot aud cum plescaie si troscaie in farfurie!” Asa ca sotul si sotia au pus o masuta in coltul camerei, dupa usa. Acolo bunicu’ manca singur, in timp ce intreaga familie se bucura in jurul mesei. Si pentru ca bunicu’ reusise sa sparga vreo 2-3 farfurii, i-au cumparat un blid de lemn.
Uneori, cand se uitau in directia bunicului, familia putea sa vada o lacrima stinghera in ochii lui slabiti si tristi – singur, dupa usa, bunicu’ isi manca bucatica de paine muiata in lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul si nora le aveau pentru el erau de mustrare cand ii cadea furculita pe covor sau cand se mai varsa din lapte pe masa. Baietelul se uita cand la bunicu’, cand la mamica si la taticu’ lui, fara sa spuna un singur cuvant…
Apoi, intr-o seara, chiar inainte de cina, tatal a observat ca baietelul mestereste ceva pe covor.
S-a apropiat si a vazut ca incearca sa ciopleasca o bucata de lemn.
„Ce faci tu acolo?”, l-a intrebat tatal duios.
Baietelul si-a ridicat ochii mari spre taticul lui si i-a raspuns la fel de duios:
„O, am treaba, vreau sa fac un blid de lemn din care sa mananci tu si mami cand cresc eu mare…”
A zambit si s-a intors la „treaba” lui....
De data aceasta a fost randul parintilor sa ramana fara cuvinte. O liniste apasatoare s-a asternut in camera.
Si lacrimi mari si curate au inceput sa le tremure in ochi, sa li se rostogoleasca peste obrajii .Nici un cuvant, deplina tacere, dar amandoi stiau prea bine ce au de facut.
In seara aceea, sotul l-a luat pe bunic de mana si l-a condus cu grija la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma sa manance la masa impreuna cu intreaga familie – in seara aceea si in fiecare seara de-atunci inainte, pana la sfarsitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul si nici nora nu mai pareau sa fie deranjati daca se varsa din lapte pe fata de masa sau daca mai cadea cate-o furculita pe covor.

Din toate acestea am invatat:
- ca un lucru pe care il fac cuiva astazi s-ar putea sa mi se faca si mie mai tarziu de catre altcineva.
- ca voi pierde relatia cu parintii atunci cand ei nu fac parte din viata mea
- ca a trai nu este acelasi lucru cu a fi viu
- ca pot repara o greseala, daca nu sunt prea mandru s-o recunosc
- ca toti copiii invata din ceea ce fac parintii, nu din ceea ce ei spun

Am invatat ca tot mai am o multime de lucruri de invatat.

Calea dragostei Agape …

 Calea dragostei Agape …

Sa va ilustrez cu istoria unui caz – cel mai frumos exemplu de dragoste Agape pe care l-am vazut personal .

  In acest caz un barbat a iubit-o pe sotia lui cu duiosie si statornicie de-a lungul unei perioade totale de cincisprezece ani , fara a primi nici un raspuns de dragoste din partea ei . Nici nu putea exista vre-un raspuns din partea ei , caci ea suferea de arterioscleroza cerebrala .

  Atunci cind aceasta boala a atacat-o , ea era o doamna draguta , vioaie de 60 de ani , care arata cu cel putin 10 ani mai tinara . La inceput ea traia perioade intermitente de confuzie .. De exemplu conducea masina spre un loc cunoscut , si apoi raminea intre o intersectie fara sa stie unde se afla , sau pentru ce , si nicicum sa se intoarca inapoi acasa.Ea fusese invatatoare . Conducea masina cu placere de multi ani . Dar in cele din urma sotul ei a fost nevoit sa-I ia cheile masinii , pentru siguranta ei .

  Pe masura ce boala a progresat , ea si-a pierdut treptat toate facultatile mintale , nerecunoscindu-l nici pe sotul ei . El a ingrijit-o singur acasa in primii cinci ani . In aceasta perioada el o ducea deseori in vizite , ea fiind imbracata in hainele ei cele mai frumoase , cu toate ca ea nu avea ideie de locul unde se afla , iar el se mindrea cu ea prezentind-o tuturor , desi remarcile ei puteau fi oricind inadecvate pentru conversatia respectiva . El nu si-a cerut niciodata scuze pentru ea , nu a indicat niciodata ca era ceva in neregula cu ceea ce tocmai ea spusese. El a tratat-o intotdeauna cu cea mai mare politete . O inunda cu dragostea si atentia , indiferent de ceea ce spunea s-au facea ea.

  A venit si timpul cind doctorii au spus ca ea trebuie sa fie dusa la un azil pentru tratament intensiv . Ea a locuit acolo timp de 10 ani (o parte din acest timp fiind tinuta la pat de o artrita ) , iar el se afla zilnic cu ea . Atit timp cit ea a fost in stare sa sada , el o lua intr-o plimbare cu masina in fiecare dupa-amiaza  - la ferma lor, s-au in centrul orasului , sau pentru a vizita familia – nefiind niciodata jenat de starea ei . El nu a facut niciodata un comentariu negativ despre ea . Lui nu i-a parut rau niciodata de marea suma de bani care a fost necesara pentru a o tine in azil in toti acei ani , nu a insinuat ca aceasta ar putea fi o problema . De fapt, el nu s-a plins niciodata cu privire la nici un detaliu al ingrijirii ei , in timpul bolii ei lungi . Intotdeauna a obtinut cele mai bune lucruri pentru ea si a facut tot ce a putut mai bun pentru ea .

   Acest barbat a fost loial , totdeauna credincios sotiei lui , desi dragostea lui nu a primit nici un raspuns timp de 15 ani . Aceasta este Agape nu in teorie ci in practica .