Tu cat timp acorzi copiilor tai?

Cu voce timida si cu ochii plini de asteptare, micutul isi priveste tatal si il intreaba:

- Taticule, cat castigi pe ora?
Tatal, preocupat si cu un zambet sever, raspunde:
- Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Nu ma mai deranja, te rog!
Copilul insista:
- Dar, taticule, spune-mi cat castigi pe ora?!
Reactia tatalui fu la fel de severa, dar totusi, ca sa fie lasat in pace, raspunde:
- Cinci dolari.
Atunci copilul il intreaba:
- Tata, poti sa-mi dai doi dolari, te rog?
La aceasta intrebare, tatal se supara si cu multa bruschete ii spune:
- Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te in camera ta si culca-te, ca trebuia deja sa dormi! Si sa nu ma mai deranjezi… baiat profitor!…
Putin mai tarziu, stand ingandurat in fata televizorului, tatal reflecta putin la discutia cu baiatul sau. Se simte putin vinovat si realizeaza ca a fost prea dur cu el. Se gandeste ca poate cel mic are nevoie de bani sa cumpere ceva de mare interes pentru el si-si face mustrari de constiinta ca l-a repezit. Se ridica si pleaca spre camera copilului, deschide usa usor, baga capul si vede ca cel mic inca nu a adormit. Intra in camera si il intreaba cu voce scazuta:
- Dormi, fiule?
- Nu, tata…
- Uite, fiule, ai aici cei doi dolari pe care i-ai cerut…
Baiatul intinse manutele si lua banii si, luminandu-se la fata, spuse:
- Multumesc, taticule!
Si bagand manuta sub pernuta mai scose trei dolari. Si ii spuse tatalui sau:
- Taticule, acum sunt fericit… am deja cinci dolari.
- Bine, fiule. Acum, spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani? il intreba tatal curios.
Copilul raspunse, cu ochii stralucitori:
- Taticule, ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau?

Poveste emotionanta aviz parintilor ocupati si celor care, cu greu isi gasesc timp sa petreaca momente frumoase alaturi de copii lor.

Iata cateva raspunsuri ale unor parinti care au citit aceasta povestioara:

Camelia:Domneeeeeeee, e strigator la cer  nu credeam ca o sa citesc asa ceva vreo data...sunt mama a 2 copii mununati, si, am muncit timp de 11 ani, erau mici cand am inceput serviciul, dar am facut in asa fel sa nu ii lasam prea mult singuri, si am facut tura inversa mereu cu sotu, noi nu aveam concedii amandoi nicio data, de dragul copiilor am lucrat mereu tura inversa pana cand boala nemoloasa a lovit in mine, dar am facut in asa fel sa ma ocup si de copilasi sa nu simta lipsa unui parinte,astazi sunt mari, dar tot imi dedic timp lor atunci cand imi permite sanatatea, e darul cel mai de pret de la Dumnezeu si nu il putem supara.

EmaS:Copiii mei sunt mari deja.Oricum ,eu le-am oferit multa dragoste,chiar daca munceam foarte mult,ei asteptau cu multa nerabdare sa vina mama de la serviciu si sa le aduca ceva bun.Iar seara,inainte de culcare imi faceam timp ca sa le citesc povesti.Acum am un moment de ,,respiro,,pana o sa imi dea Dumnezeu nepotei,pe care doresc sa ii cresc si sa ma ingrijesc de ei cu multa dragoste,daca Dumnezeu imi va da sanatate.Daca esti organizat si stii sa iti chivernisesti bine timpul,gasesti timp pentru toate.

Luiza:Ideea era ca trebuie sa ne facem timp pentru copiii nostri.Ei pe langa nevoile materiale au nevoia de semnificatie,de tine.Sa te simta aproape,sa ii daruiesti din timpul tau sa ii demonstrezi ca el este foarte important pentru tine,ca il iubesti.