Indiferent de vârstă, tinerii au o întrebare: „De ce dragostea nu e întotdeauna reciprocă?” Poate că una dintre cele mai mari frust rări în viața tânărului vine din dragoste. Se îndrăgostește până peste cap de cineva, iar drept răspuns… nimic. Dacă Dumnezeu e sursa dragostei, de ce nu e totul mai simplu? Cred că Dumnezeu poate să facă în așa fel încât celălalt să mă iubească pe mine măcar cât îl iubesc eu. Totuși, de ce nu o face?
Uneori, se întâmplă ca relația să se înfiripe, să crească până la un moment când totul se năruie ca un castel de nisip în fața celui mai mic val. Mai are rost să vorbesc de trauma din sufletul celui care a investit cel mai mult? Cred că fiecare a trecut pe aici. Și fără să ne dăm seama, devenim mai suspicioși, mai răutăcioși, mai nemultumiți, până într-o zi când… ni se pune patape altcineva. Și o luăm de la capăt. Nu era mai bine să nu ne fi îndrăgostit niciodată până acum? Să fi fost totul mai simplu: te îndrăgostești o dată și dragostea e reciprocă.
De fapt, ce îl face pe un adolescent să se „îndrăgostească” la 14 ani? Chiar știe el ce e dragostea la vârsta asta? Nu cumva teama de a nu fi singur (de ziua îndrăgostiților) și presiunea celorlalți îl fac să se arunce într-o relație care cu siguranță nu va rezista? În loc să aștepte până când va dobândi o stabilitate sentimentală, el va avea tot mai multe relații care îl vor destabiliza emoțional.
Dacă adolescentul mai are de învățat la capitolul ăsta, un tânăr deja le știe pe toate. Urmarea? Va avea mai multe relații decât adolescentul. De ce? Pentru că nu știm de fapt ce e iubirea.
„Adevărata iubire nu este patimă nestăpânită, înfocată și năvalnică. Dimpotrivă, ea este calmă și profundă prin natura ei. Ea are în vedere mai mult decât aparențele (cele exterioare) și este atrasă doar de calități. Este înțeleaptă și cu discernământ, iar devotamentul ei este real și de durată.”
Îmi place atunci când dragostea e calmă. Sunt în Biblie câteva exemple de tineri care, ajunși la momentul alegerii partenerului, au vrut să-I dea o mână de ajutor lui Dumnezeu. Cum au decurs viețile lor nu ne e ascuns, asta poate pentru a învăța lecții prețioase. Vezi și îți place! Crezi că e dragostea vieții tale și vei face orice pentru a o face fericită. Te rogi lui Dumnezeu să te ajute, fiind sigur că e providențial modul în care v-ați cunoscut. Uiți totuși să spui o frază:„totuși nu cum voiesc eu, ci cum voiești Tu”. Și dacă o spui, nici tu nu o crezi.
Un bun prieten îmi spunea că dacă Dumnezeu îmi va stabili întâlnirea în tren cu posibila viitoare soție, iar eu nu acționez rapid pe moment, atunci șansa unei căsnicii fericite a fost ratată cu brio. Nu cred într-un astfel de Dumnezeu, al unei singure ocazii. Cu atât mai mult când vine vorba de fericirea mea. Știi că Dumnezeu e mai interesat de fericirea ta decât tine însuți? Nu îți va da o șansă, reproșându-ți că ai pierdut-o, ci te va convinge pas cu pas că persoana de lângă tine e specială. O va face treptat și vei realiza că dragostea adevarată va crește pentru totdeauna.
Sincer să fiu, nu cred în dragoste la prima vedere. În primul rând, pentru că aparențele sunt înșelătoare. Foarte mulți apreciază o persoană după felul în care arată. Dar ce a făcut să arate așa? Nimic! Așa a creat-o Dumnezeu. De fapt, interiorul persoanei este partea care arată cine este. Descoperirea acestor lucruri ascunse care definesc o persoană e atât de captivantă pe cât e de importantă. Și, cu cât vei descoperi mai mult, cu atât vei iubi mai mult.
De ce nu face Dumnezeu ca „dragostea” să fie reciprocă? Pentru că de cele mai multe ori aceasta este doar pasiune nestăpânită sau obsesie. Nu pot decât să Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu mi-a ascultat toate rugăciunile la acest capitol. Sunt sigur că o va asculta pe aceea în care Îl rog să mă învețe ce e iubirea și cum pot avea parte de ea. Chiar am nevoie să învăț ce e iubirea.
Atunci când înveți că frumusețea e mai mult decât ce vezi la exterior și când faci totul ca să ai un caracter frumos, vei avea discernământul necesar să cauți iubirea acolo unde poate fi găsită; iar Dumnezeu o va face reciprocă.
Stoian Vali
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu